Medicina alternativă sau complementară în perspectiva actuală
Medicina alternativă sau complementară (“MAC”) presupune acele practici sau îngrijiri medicale care nu sunt în prezent parte a medicinei convenţionale şi nu sunt de rutină incluse în curriculumul universitaţilor medicale occidentale. MAC include dar nu se limitează la acupunctură, fitoterapie, apiterapie, presopunctură, masaj, kinetoterapie, hipnoză, yoga, terapie spirituală, terapii energetice, etc. În literatura medicală internaţională există o diversitate terminologică referitoare la aceste practici medicale neconvenţionale:
- Alternativă – în locul tratamentului convenţional
- Complementară – în asociere cu tratamentul conveţional
- Integrativă – terapii ale “MAC”, confirmate stiinţific, combinate cu terapii ale medicinei clasice într-un management unitar
Implicaţiile medicale şi economice ale medicinei alternative au facut din aceasta o preocupare de prim rang a comunitatii medicale, a organizaţiei mondiale a sanataţii, precum şi a guvernelor unor ţări. Spre exemplu în Germania – trei din patru cetățeni germani cu vârsta de peste 16 ani au experimentat un remediu natural sau o terapie complementara.
În cadrul medicinei alternative un interes special îl prezintă acupunctura, fitoterapia, şi suplimentele nutriţionale cum ar fi vitamine si coenzime, acestea fiind şi domenile cele mai acceptate şi mai studiate de comunitatea medicală. Astfel, de exemplu Centrul National de Cercetare pentru Medicină Alternativă (SUA) a sponsorat studii de acupunctură în boli cardiovasculare şi efecte ale plantei ginko biloba în boala vasculară periferică.
În comparaţie cu medicina actuală (convențională) terapiile alternative se deosebesc în general prin modul holistic de abordare – omul este văzut în totalitate, ca persoană în armonie cu natura:
Tabel comparativ între cele două viziuni de practică medicală:
| Medicina Convențională | Terapiile Alternative |
| Starea de sănătate este reprezentată de absența bolii | Sănătatea este balanța forțelor externe și interne aflate într-un echilibru “homeostazic” de normalitate |
| Boala este o dereglare patologică de natura anatomică sau fiziologică | Boala este un simptom al perturbării echibrului forțelor vitale |
| Diagnosticul bolilor se bazează pe detectarea anomaliilor morfologice, biochimice sau moleculare | Diagnosticul nu este important, ci detectarea dezechilibrului homeostazic al organismului |
| Procesele patofiziologice sunt similare la pacienți diferiți | Terapia este individualizată |
| Terapia presupune o intervenție din exterior asupra pacientului (medicală sau chirurgicală), cu efecte reproductibile, aplicabile și altor pacienți cu afecțiuni similare. | Pacientul este implicat în terapie, sunt valorificate și forțele propii de auto-vindecare |
