DUREREA CRONICĂ
Durerea cronică se definește ca o durere (+/- sub tratament) care persistă mai mult de 3-6 luni și este întâlnită în multe condiții patologice:
Afecțiuni neurologice:
cefalee cronică, migrenă, nevralgii – nervi cranieni, intercostali și periferici, Zona Zoster, durere neuropatică, etc.
Afecțiuni degenerative ale coloanei:
Spondilodiscartroză, spondiloză cervicală/lombară, lombosciatică, hernie de disc, sacroileită, etc.
Afecțiuni osteo-musculare:
Osteoartroză, osteoporoză, gonartroză, coxartroză, periartrită scapulo-humerală, bursite, tendinite, chist Baker, fibromialgie, cauzalgie, etc.
Afecțiuni oncologice:
Nevralgii și neuropatii secundare cancerului, sindroamelor paraneoplazice, chimioterapiei și radioterapiei
Dureri cronice postoperatorii:
CRPS – sindrom dureros complex regional, cicatrici postoperatorii dureroase, membru fantomă, etc.
Dureri de etiopatogenie complexă
- Durerea cronică este o durere care s-a complicat. Necesită o explorare amănunțită, inclusiv blocaje nervoase diagnostice, pentru depistarea cauzelor care au modificat negativ evoluția sindromului dureros.
- Complicațiile agravante ale durerii au la bază două mecanisme importante de neuromodulare și neuroplasticitate. Acestea trebuie identificate și incluse în tratament.
- Tratamentul este bilateral și vizează atât boala de bază, cauzatoare de durere cât și în paralel terapii specifice durerii, devenită patologică – o boală în sine. Aceste tratamente țintesc segmente ale sistemului nervos implicate în cronicizarea si hipersensibilizarea patologică a durerii.