Abordarea durerii patologice
Principiile managementului durerii:
În anumite boli și durerea poate deveni o boală secundară (infiltrată în sistemului nervos) care o dată declanșată. Tratamentul trebuie să adreseze ambele afecțiuni: și durerea și boala care a provocat-0. Vindecarea bolii cauzatoare ajută, dar nu oprește întotdeauna și durerea.
Durerile refractare la tratament, cronicizate, de regulă au mecanisme proprii de perpetuare și agravare pe fond neurologic. Independent de cauza declanșatoare, durerea se amplifică prin fenomene de neuroplasticitate și hipersensibilizare care își găsesc substratul în sistemul nervos. Măduva spinării, parte integrantă a sistemului nervos central, face joncțiunea cu nervii periferici și este placa turnantă în patologia dureroasă (este răspunzătoare de generarea și propagarea hipersensibilității centrale).
Terapia unei dureri complexe (cu rădăcini multiple în organism) trebuie să dispună de o metodologie diversificată care să adreseze toți factorii favorizanți ai durerii, vezi punctul 3 mai sus. Principiul de bază este utilizarea celei mai bune metode sau tehnici care poate să rezolve problema.
Coloana vertebrală, respectiv canalul vertebral conține și protejează măduva spinării, ganglionul spinal și rădacina spinală. Totodată, coloana poate fi și o sursă cauzatoare de durere prin oricare din componentele ei (vertebre, discuri, articulații zigoapofizare și multiple ligamente).
Contactul intim al coloanei vertebrale cu măduva și nervii spinali, face posibile proceduri de anestezie regională și de terapie a durerii la acest nivel. Această regiune anatomică este accesibilă (cu asistare radiologică sau CT) unor proceduri intervenționale de tip minim invaziv pentru tratamentul durerilor agravante și cronice.