Sindromul dureros al articulațiilor intervertebrale

Sindromul dureros al articulațiilor intervertebrale

(Infiltrații fațete zygoapofizare intervertebrale)

Durerea de spate care cuprinde zona lombară și poate iradia în zona sacrală, șold, zona fesieră sau coapse poate avea și alte cauze decât hernia de disc. Una dintre acestea este degenerarea sau inflamația articulațiilor intervertebrale (lombare).


Vertebrele coloanei vertebrale se sprijină una peste alta prin intermediul cate unui disc intervertebral și a două articulații (zygo-apofizare) intervertebrale la nivelul arcului intervertebral. Se consideră că aceste articulații contribuie cu aproximativ 16-40% la susținerea greutătii ce apasă asupra coloanei vertebrale, acest rol devine mai semnificativ atunci când sunt distrugeri discale (de exemplu herniile de disc). Fiecare articulație vertebră este inervată de o ramură nervoasă direct din rădăcina spinală dorsală care este numită ramura de mijloc. Dacă aceste articulații sunt suprasolicitate mai ales în spondiloză se poate declanșa un proces inflamator cu răsunet dureros – durerea este denumită dorsalgie. Aceasta trebuie diferențiată și nu trebuie să fie confundată cu alte cauze ale durerii de spate cum ar fi hernia de disc sau durerea din sacroileita inflamatorie cronică. Tratamentul acestui sindrom dureros se poate face prin blocul diagnostic/ terapeutic al ramurei nervoase fațetare sau al articulatiei intervertebrale fațetare zygoapofizare. Aceste proceduri se fac de regulă sub control radiologic pentru a se asigura localizarea corectă în vederea administrării precise a medicației în zona de interes terapeutic.

Video clipurile de mai jos ilustrează tehnica abordarii directe a articulației zygoapofizare.


Procedura standard presupune confirmarea faptului ca durerea de spate vine de la articulația zygoapofizară respectivă și nu are alte cauze. Această confirmare se face printr-un “bloc” al ramurei mediane care produce blocajul terminațiilor nervoase care inervează articulația respectivă – rezultând dispariția durerii și astfel se confirmă diagnosticul.

A doua variantă, sub control radiologic se pătrunde în articulație, se verifică în cel puțin două planuri (se poate administra și substanță de contrast), după care se injectează deobicei anestezicul preferat și se poate adauga un glucocorticoid atunci când se urmărește și un efect de durată (în acest caz porocedura are dublu rol: diagnostic și terapeutic). O altă soluție terapeutică este neuroablația a două ramuri mediane care deservesc o articulație zygoapofizară.