Medicația adjuvantă

Medicația adjuvantă

Medicația adjuvantă este complementară medicației de primă linie cum ar fi antiinflamatoarele nesteroidiene sau în cazuri mai severe cele asemanătoare cu morfina. 

Există o paletă diversă de astfel de medicamente antalgice complementare care dau rezultate foarte bune când lucrează în asociere, ex: anticonvulsive (gabapetina), miorelaxante (tolperison), antidepresive (amitriptilină), glucosteroizi (betametazonă), etc. Există beneficii terapeutice certe dar și efecte secundare ale acestei medicații dintre care menționăm doar cateva: reacții alergice, slabiciune, amețeală, somnolență, discomfort gastric, etc. Minusurile trebuie puse în balanță cu aportul lor pozitiv în diminuarea durerii. Sunt și situații când un medicament adjuvant devine prima opțiune terapeutică, de exemplu un anticonvulsiv – carbamazepina este medicamentul de elecție în tratamentul nevralgiei de trigemen.

Despre corticosteroizi, respectiv glucocorticoizi.
Medicamentele din grupa glucocorticoizilor, de genul: prednison, prednisolon, hidrocortizon, etc. au riscuri și efecte adverse generale asemănătoare indiferent de calea de administrare: orală, intramusculară, intravenoasă, sau intraarticulară. Ele sunt prescrise în boli de genul celor autoimune, alergice, reumatismale/ inflamatorii cronice, oncologice, dermatologice, astm bronșic. etc. și în terapia durerii. Beneficiul terapeutic și efectele adverse sunt determinate de doza, modul de administrare și perioada de timp în care se administrează medicamentul.

În terapia durerii, glucocorticoizii sunt folosiți pentru efectul lor puternic antiinflamator. Această medicație, ingredient în multe cokteiluri analgetice, se utilizează în infiltrații pentru a reduce inflamația și durerea. Riscul favorizării osteporozei ține de dozele administrate și durata tratamentului. În principiu, riscul a 2-3 infitrații cu betametazonă, eventual repetate încă o dată într-un an este mult mai mic decât al unui pacient cu astm bronșic, lupus eritematos sau poliartrită reumatoidă tratate cu același medicament sau de ex: prednison, în doze zilnice. Un pacient suferind de durere care se mobilizează cu dificultate, care este sedentar sau căzut la pat, fără poftă de mâncare și malnutrit are un risc mai mare de osteoporoză, în comparație cu un pacient care a scăpat de durere și a redevenit activ. Pentru profilaxia osteoporozei cortizonice se recomandă administrarea concomitentă de calciu, vitamina D, respectiv activitate fizică.

În terapia durerii, referitor la administrarea de corticosteroizi, este important ca dozele să poată fi reduse printr-o judicioasă administrare – în mod controlat sub ghidaj ecografic sau radiologic (fluoroscopic sau CT).

NOTA: Nu există medicament fără riscuri după cum nu există nici operație fără riscuri sau anestezie fără riscuri, iar acestea pot fi mai mari sau mai mici. Practic nu există manevră sau terapie medicală fără riscuri implicite așa cum nici mersul pe trotuar nu este complet fără pericol. Doar că atunci când trecem strada este bine să ne asigurăm și s-o trecem pe la zebră sau semafor – unde pericolul de accidentare este mai mic.